"Generatia '70 - '80"

Am primit de curand un e-mail care m-a facut sa ma simt nostalgic si sa imi fie dor de vremurile copilariei. M-am gandit sa impartasesc cu restul ce scria acolo, si anume:

< < < Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa  decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. 

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. 

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca..
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. 
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA, nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas , si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. 
Am citit "Licurici", "Pif", "Ciresarii", si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la  TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam "dolby surround system" , taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam "Nintendo" sau "Playstation", ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"...
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru! > > >

... ce mi-as dori cu tine!

Vreau sa vorbesc cu tine ore in sir despre totul si nimic, despre noi, despre trecut si viitor, despre greseli si fapte bune si sa ne invatam unul pe celalalt ce este bine.
Vreau sa fim unul pentru celalalt cel mai bun prieten, sa nu ne mai trebuiasca nimic altceva in afara de prietenia noastra.
Vreau sa reusim impreuna sa facem ce n-au mai facut altii, sa cladim ceva unic si sa ne refugiem in ce-am construit amandoi.
Vreau sa fim corecti unul cu celalalt, sa ne intelegem in orice problema si sa avem intelegerea pentru greutatile celuilalt.
Vreau sa fim sinceri unul cu altul, sa ne confesam cand am facut o prostie si sa ne bucuram de lucrurile minunate care vin din sinceritatea noastra.
Vreau sa fim puternici, sa izbutim in tot, sa nu ducem grija de nimic si sa ne mearga de minune.
Vreau sa fim interesati unul de celalalt, sa simtim cand unuia din noi ii este greu si sa aratam ca ne pasa unul de celalalt.
Vreau sa fim delicati, sa stim cum sa ne purtam unul fata de celalalt si sa ne inducem respect unul altuia.
Vreau sa fim darnici, sa ne daruim reciproc clipe de neuitat si tot ce e mai bun si ne sta in putinta.
Vreau sa fim deschisi unul fata de celalalt, sa ne cunoastem cele mai intunecate colturi, cele mai luminoase orizonturi si cele mai ascunse si intime ganduri.
Vreau sa fim optimisti, ca in momentul cand dam de greu sa stim ca in final totul va iesi bine cat suntem impreuna.
Vreau sa ne facem de cap, sa ne simtim liberi impreuna si sa profitam de viata cat putem.
Vreau sa fim nebuni si sa ne jucam si cuminte si pervers, sa fim cat se poate de naturali si sa putem face orice ne vine in minte unul cu altul.
Vreau sa ne iubim ca si cand ar fi prima data cand ne-am indragostit, sa ne bucuram unul de celalalt si sa traim o poveste.
Vreau sa dansam pana cadem jos, sa ne distram si sa ne simtim bine mereu pana la capat.
Vreau sa calatorim, sa mergem unde vrem, sa vedem ce ne vine in minte si sa ajungem oriunde dorim in mai putin de o ora.
Vreau sa fim fericiti, sa traim frumos si din plin orice clipa si sa nu ne para rau pentru nimic.
Vreau sa facem dragoste oricand si oriunde, sa nu ne fie rusine nici o clipa pentru ca ceea ce facem noi nu e rusinos, ci de vis.
Vreau sa ne imbatam, sa radem de ceilalti din jur si sa facem o nebunie de neuitat.
Vreau sa facem cea mai buna echipa de pe Pamant, sa fim uniti si sa ne tinem spatele unul altuia, ca nimeni sa nu reuseasca sa ne doboare.
Vreau sa avem o viata fara grija zilei care urmeaza, sa castigam impreuna cat n-au castigat altii in doua vieti si sa ne si ramana si pentru viata viitoare.
Vreau sa fim fericiti, sa zambim mereu si sa avem optimism in minte, ca nu cumva sa credem ca vom esua vreodata.
Vreau sa facem o casa la tara, sa ne alergam prin ea, sa ne plantam un pom in fata casei si sa luam si un caine mare in curte.
Vreau sa ne uitam la toate filmele posibile, porcarii si capodopere, sa radem si sa plangem impreuna la ele.
Vreau sa fim mereu frumosi, sa inspiram mereu lumina si sa fim priviti ca cei mai norocosi oameni.
Vreau sa fim mandrii unul de celalalt, sa ne laudam cu ce face celalalt si sa ne mearga ca pe roate orice avem in gand sa facem pe viitor.

..... vreau sa fi fericit cu mine si sa nu-ti lipseasca nimic niciodata!

Cu drag,
Iubita ta

Monolog ... catre mine

Seara, cand se face liniste in jurul meu, adesea aud aceesi intrebare roind in mintea mea: ce caut eu pe acest Pamant? Dupa care se desprin si alte intrebari: ce vreau eu si ce vor altii de la mine? Sunt aici sa iubesc, sa daruiesc ceva anume sau sa iau si sa provoc disconfort? Sunt aici sa devin o persoana cunoscuta si de succes sau un nimeni de la coltul strazii? Sunt aici sa fac pace mondiala sau sa provoc al treilea Razboi Mondial? Sunt intrebari care nu contenesc sa ma apese si incerc pe zi ce trece sa aflu macar o parte din raspunsurile lor.

Conform a ceea ce am invatat: Dumnezeu m-a facut pe acest Pamant, el mi-a dat viata prin parintii mei, el m-a ajutat sa cresc si mi-a dat putere prin cei din jurul meu cand am avut mai mare nevoie. Dumnezeu mi-a dat vedere, sa pot distinge forme si culori, dar si sa vad insemnatatea acestora, prin transpunerea in ganduri. Dumnezeu mi-a dat auz, sa pot asculta ce se spune in jurul meu, dar si gandurile care rasuna in mintea celorlalti. Dumnezeu mi-a dat miros, sa simt aroma unei flori, dar si sa simt izul raului. Dumnezeu mi-a dat maini si picioare, sa ma pot deplasa si sa ma pot descurca in treburi, dar si sa-i ajut pe ceilalti la nevoie. Dumnezeu mi-a dat minte, sa pot elabora idei, dar si pentru a avea ratiune si constiinta. Dumnezeu mi-a dat inima, sa pot avea energie si vitalitate, dar si pentru a ierta si a darui. Dumnezeu mi-a dat suflet pentru a iubi si a visa, dar si pentru a putea simti si intui sentimente.

Conform mintii mele: Eu sunt alcatuita din fizic si spiritual, din real si vis, din efemer si eternitate. Din pacate, nu sunt in stare sa apreciez mai des aceste lucruri unice. Sunt sanatoasa, dar nu stiu sa multumesc pentru asta. Sunt desteapta, dar nu stiu catre ce sa-mi indrept inteligenta. Sunt frumoasa, dar nu stiu sa apreciez darul acesta. Sunt originala si totusi copiez pe altii. Sunt fericita in esenta si am ce altii si-ar dori extrem de mult, dar totusi sunt nemultumita de conditia mea. Iar la sfarsitul zilei, tot eu ma intreb de ce nu mi-au iesit "afacerile". Nu suport cand simt ca cineva e mai bun ca mine pe diverse capitole, si totusi ma bucur pentru acea persoana. Sunt cuminte si linistita, si totusi mintea mea doreste aventura si nebunie. Urechile mele aud tot felul de lucruri, numai ca ceva defect din mine retine numai partile rele. Probabil din cauza influentei mentalitatii comune a mediului in care traiesc, in care toti sunt pesimisti si mereu au neajunsuri. Ma intreb in sinea mea de ce fac oamenii lucruri bolnave si rele, cand ar trebui de fapt sa imi corectez "uratul" din mine. Nu inteleg de ce unele persoane doresc sa traiasca precum in salbaticie, fara reguli, fara morala si integritate, fie acestea si partial existente, apoi ma uit la mine si ma vad pe zi ce trece ca manifest porniri asemanatoare, pe deasupra mai sunt si curioasa de evenimente petrecute in maniera asta. Incerc sa ma feresc de oameni care au mintea si gandurile murdare, si totusi ma complac in compromisuri cu aceste persoane si uit incet, incet de ce ma feream initial.

Cateodata vreau sa evadez, sa plec, sa nu ma mai gandesc la nimeni si nimic. Sa fiu eu cu mine, sa imi aud doar cuvintele proprii in minte, dar pe urma imi dau seama ca pana nu ma impac eu cu mine, nu voi reusi niciodata sa imi gasesc linistea si calea de urmat. Nu regret nimic din viata mea, chiar daca am suferit mult la un moment dat sau chiar daca am facut pe altii sa sufere. Fiecare cand sufera se intelepteste. Aud foarte des cum ca unele persoane se plang ca nu stiu cum sa reactioneze sau sa se comporte cand sunt pusi in fata greului. Cea mai buna practica pentru fiecare persoana pentru a dobandi experienta vietii este de a-si trai propria viata, cu bune si cu rele.

Care-i faza...?!

Stau si ma gandesc de ceva timp la cat de speriati sunt tinerii cand aud de casatorie. Si nu numai tinerii, ci si cei casatoriti de ceva vreme cand vad ca un cuplu urmeaza sa se casatoreasca, dand replici de genul: "Vai, ce o sa regrete PROSTIA asta!", "Se grabesc, e prea devreme!"(nu conteaza ca au 30 si respectiv 35 de ani, ei tot se grabesc). Si daca o fac, ce?! Pana la urma e decizia fiecaruia ce face. E adevarat si partea in care multi se grabesc ca fraierii, iau decizii pripite si se trezesc ca divorteaza dupa cateva luni, urmand sa traiasca o vreme buna cu un gust amar pe buze. Dar totusi, multi tineri cand se casatoresc reusesc sa se inteleaga, sa se completeze si sa cladeasca un viitor bun impreuna. Din moment ce nu sunt piedici fie financiare, fie de mentalitate, fie grija timpului care trebuie alocat unei casnicii, nu vad motiv pentru care nu ti-ai uni viata cu a persoanei iubite. Bine, toate astea sunt valabile numai in conditiile in care cei doi in cauza se pot numi oameni normali (abili mintal), nu cine stie ce personaje cu minte de "Leana lu' Costel" sau "Jose Armando".

De foarte multe ori, printre cunostintele mele s-au numarat unii / unele care m-au intrebat daca doresc sau urmeaza sa ma casatoresc cu persoana cu care eram. Desi mintea mea de atunci era cu totul alta fata de cea de acum, sufletul meu se gandea la lucruri frumoase, nu la rateuri sau esecuri. Prin urmare, raspundeam ca ar fi frumos intr-o zi (nu stiu daca imediata sau indepartata) sa ma casatoresc cu persoana. Imediat, din zambetul cel sec care era pe fata persoanei care imi punea intrebarea, urma expresia "sticla sparta" in priviri. Astfel, ajunsesem dupa cativa ani de intrebari de genul asta sa raspund din reflex "Nici nu m-am gandit, nici nu vreau sa ma gandesc"...

Acum, in prezent, sunt intr-o relatie stabila, frumoasa si calduroasa. Nu ma plang de nimic pe plan sentimental. Firesc, din nou vine intrebarea faimoasa din toate partile: "Si... Ce-ai de gand sa faci, hmmm? Te casatoresti?". Moment in care realizez ca toti asteapta raspunsul afirmativ ca sa ma atace sau sa inceapa cu sfaturile inutile despre faptul ca ma grabesc in decizii. Raspund "Probabil da, probabil nu. Depinde cum decurg lucrurile" si inchei cu un zambet secretos. Cel mai bine sa raspunzi la o intrebare ca asta este neraspunzand defapt. Sa lasi loc numai la o interpretare nesigura, asa evit polologhia ce urmeaza si reusesc sa imi fac nevazute gandurile placute care imi trec prin cap la eventuala "casnicie".

La cei 20 de ani ai mei, am ajuns la concluzia ca e frumos sa visezi la o viata in doi. De ce n-as face-o? Am vazut si cupluri fericite, si dezastruoase, si amarate, si de toate. Dar de ce sa le las uratul sa-mi intre in cap? Oricum, nu sunt vreo disperata careia ii e frica ca ramane nemaritata. Doamne fereste! Tin la "libertatea" mea, la copilarerile mele de pustoaica (femeie in devenire), lucruri care mi le-as permite mai putin daca m-as casatori. Plus de asta nimeni nu m-a cerut de nevasta pana acuma (la sensul serios, nu sub forma de gluma infantila). Astept intrebarea intr-un viitor apropiat, intr-unul indepartat, mereu si niciodata. Dar cu ganduri frumoase in minte!

Alta problema: baietilor le este prea teama de "catusa" denumita si verigheta, le e frica mai ceva ca de moarte, de zici ca le ia cineva viata, nu ca ar porni pe un nou inceput, unul bun. Dragi masculi, fiti linistiti ca o femeie tine de doua ori mai mult la libertatea ei decat voi. Fiti siguri de asta! Dar nu o arata precum o aratati voi si renunta la ea de dragul vostru. Nu iau apararea "sexului slab", chiar nu sunt genul, dar aici e o mare exagerare din partea barbatilor. Pana la urma voi puneti intrebarea si tot voi fugiti de ea, de parca dupa ce a raspuns cu DA v-ati dat seama in ce va bagati.

Femeile din viatza mea

De-a lungul timpului am cunoscut o gramada de personalitati, moduri de a gandi, de a critica, de a aprecia, etc. Ca orice femeie in devenire am incercat sa iau ce am considerat eu ca este mai bun si mai util pentru mine si sa integrez in felul meu propriu de a fi. Drept urmare, am ajuns sa fiu tipul de fata care uraste prostia (inclusiv a mea, in unele cazuri), telenovelele, fumurile, minciuna (asta si pentru ca, practicand-o la un moment dat, am ajuns la concluzia ca mai mult ma complicam), sictirul de zi cu zi, femeile proaste care dau sfaturi la femei si mai proaste, spiritul de turma, manelele cu tot cu cei care le canta si trezitul de dimineata. De apreciat, sa spun ca apreciez sinceritatea, inteligenta, curajul si privirile calde care le vezi din ce in ce mai rar.

Sunt unele persoane care m-au marcat si mi-au aratat in cel mai simplu mod posibil (adica cel practic) cum e cel mai bine sa te comporti si sa gandesti in ziua de azi.
In ordinea cronologica, prezint:

1. Mama - ca orice fata mi-am inceput viata cu modelul oferit de mama mea. E o persoana puternica, tupeista pot spune. Am apreciat mereu la ea puterea de a iesi din orice situatie si calmul cu care priveste unele "belele". Cu ce ma laud ca am preluat de la ea este gatitul. Nicaieri nu am mancat mai bine ca "la mama acasa", ea avand un mare talent culinar. E o persoana cu care poti purta orice discutie, care stie sa te indrume mereu catre ceva bun, care chiar daca are probleme si nemultumiri, totusi, merge mai departe cu capul sus. A avut grija de mine, bine, atat cat a putut pentru ca incapatanarea mea nu are margini, mi-a oferit mereu ce a putut ea mai bun si a facut-o din toata inima. Respect! ... cu gingasie.

2. Ada - prima mea prietena buna am capatat-o in liceu. Andreea, alias Ada. M-am imprietenit cu ea dupa ce ne injuram pe holurile scolii din motive aberante, dar am ajuns la inceputul clasei a 10-a sa vedem ca totusi ne sta mai bine prietene. Cu ce m-a ajutat ea? Pai, de inceput, am vazut la ea cum sa NU fi in unele cazuri: parsiva, snoaba, cu minciuna taras, aroganta, mergand din exces in exces si prea libertina (aici, fiecare intelege ce vrea). Facand putin abstractie de aceste "calitati", are si partile ei faine: optimismul ei e de invidiat, are un simt al umorului dezvoltat si, incredibil, e desteapta. O duce creierul mult, adevarat, si la prostii, dar si la lucruri cu adevarat interesante, in afara de cum sa iti faci unghiutele si parul pentru intalnirea de diseara. E de apreciat in ziua de azi acest lucru la o fata. Respect!

3. Fetele - sunt doua la numar, sunt "sefele" mele, pe amandoua le cheama Oana si sunt genul de persoane care sunt trecute prin viata, puternice si ambitioase. M-au ajutat foarte mult, si material si sentimental, m-au invatat cum sa nu ma calce altii in picioare, cum sa fiu delicata, feminina si a dracului in acelasi timp, sa fiu ambitioasa si sa realizez ce e cu adevarat bine pentru mine. De cand m-am angajat, nu pot sa spun ca a fost mereu totul roz intre mine si ele, poate e si vorba de diferenta de varsta, am avut urcusuri si coborasuri, dar mi-au luat partea si m-au sustinut cand am avut mai mare nevoie, au avut grija de mine cu sfaturi care recunosc ca nu le luam mereu in considerare. Dar, pe scurt, sunt cam singurele care ma pot convinge in incapatanarea mea sa fac sau sa nu fac un lucru. Respect!

4. Bad Pitzi - am aflat de aceasta lady pe internet. Ma plictiseam la munca intr-o zi si un coleg mi-a dat un link catre un site cu poze penibile: pitzipoanca.org. La prima impresie am spus ca e ceva banal. Mare lucru, o colectie de poze cu fufe tembele. Dar pe urma am inceput sa citesc parerile ei, descrierile unor lucruri triste dar adevarate referitor la cat de oarba e lumea, precum si comment-urile hilare postate de Pitzi la pozele pitzipoancelor. Asa am descoperit fie o pustoaica frustrata dar care adevar graieste referitor la tot bullshit-ul de pe Hi5, ori o femeie prea satula de ceea ce e in Rumeinia si care incearca sa expuna penibilul din femeile romance. De apreciat inteligenta (in glume, in adevar, in vorbe), umorul sarcastic si sadic cateodata, neinteresul in a fi injurata si criticata de pitzipoancele in culpa, dar si prezenta de spirit originala in aceasta mirifica societate contemporana (care este, scuzati limbajul, de cacat si pierduta). Respect!


Si acum sa trecem la limbajul mai putin literar. Sincer, e urat sa vezi cum sunt femeile in Romania, si nu numai. Sunt penibile si nu se vad, crezand ca sunt interesante daca poarta 5 kg de sclipici si paiete pe ele, sub marca Prada, si se spoiesc pe fata cu cat machiaj incape. E greu sa realizeze ca totusi conteaza sa ai si ceva sub casca aia tapata si fixativata. Nu ma laud ca sunt eu vreo desteptaciune, dar barem ma simt deasupra multor "dichisaretze" pentru ca observ penibilul din ele si faptul ca in afara de plimbari/cumparaturi prin Mall si nopti pierdute in Bamboo nu stiu. Femeilor din viata mea, va multumesc ca m-ati ajutat, ati avut grija de mine si m-ati inspirat. Pitzipoancelor penibile si inconstiente (incluzand cocalarii care ii tineti de brat), va multumesc ca existati si suferiti pentru a arata altora ce inseamna practic replica "Asa Nu!".

Black Nights

Ti s-a mai intamplat sa stai treaz noaptea fara nici un motiv serios? In ultima vreme mie mi se intampla mult prea des... ascult aceeasi melodie pusa pe repeat, ma gandesc la vrute si nevrute, la trecut, prezent si viitor. Prea multe pe capul meu la ora actuala. Dar insomnia asta are si beneficiile ei. Ma relaxeaza, imi ofera siguranta ca pot trece peste orice, ca nimeni nu imi poate lua visele si ideile
vreodata ... si ca multi ar vrea sa traiasca ce simt eu in momentele mele de "pierzanie" prin propriul cap. Asa am ajuns la multe concluzii utile pentru mine si am invatat:

1. Sa nu te poticnesti niciodata in nimic. Timpul este pretios si nu merita irosit pe lucruri care nu se merita. E greu sa renunti la lucruri dragi, la clipe frumoase, dar fa-o daca te simti stingherit, pentru ca ele nu iti ofera nimic, decat un trecut dragut, in loc sa iti asigure un viitor linistit si sigur.

2. Investeste mai intai in tine si apoi in altii. Aici ma refer la persoane care detin acel lucru numit "suflet". Ce rost are sa ii pui pe ceilalti pe picioare cu neajunsul tau, cand ai putea face o traba mult mai bine dupa ce esti tu in regula. Cred ca aici imi da multa lume dreptate. Respecta-te pe tine si asa te vor respecta si altii.

3. Dariueste si vei dobandi. Iar ma adresez persoanelor care nu sunt "chitre". Undeva sus acolo se aduna faptele si se pun in balans. Ai prefera sa pleci de pe acest Pamanat si sa lasi ceva constructiv in urma ta sau poate doar ca numarul persoanelor care iti doreau "excursia" si-au manifestat prea mult dorinta? Tu alegi...

4. Nu se merita sa plangi pentru cineva, iar cine merita nu te va face niciodata. Aici e mult de filosofat. Sa zic ca ma bazez mai mult pe propria experienta (neplacuta, de fel) de pana curand. Nu cred ca are logica sa iubesti un lucru, o persoana, o stare daca iti face vizibil rau.

5. Wake up and face them! Cand ti se intampla sa fi incoltit de neplaceri, persoane meschine, datorii, obligatii, incearca sa faci o selectie, care ajunge sa-ti fie in favor la final si care iti va aduce "faimosul" nimic. Iar daca este cazul, foloseste-te si de putina arta de manipulare (in masura bunului simt) pentru asa-zisele evadari din rutina si aglomeratia zilnica.

6. Fi bucuros si bucura-te de fiecare lucru bun din viata ta, inclusiv de tine. Daca ai sta sa te gandesti ca totusi detii ceva, ai realizat fie lucruri mici, fie mari dar utile, ai crescut "sub ochii tai" si faci pasi mici dar buni, o sa te apreciezi altfel si implicit n-o sa mai vezi lumea asa neagra. Sa sti ca daca deschizi ochii vei putea vedea si lucrurile bune care sunt pe langa tine.

7. Fara dragoste ... nu se poate, domn'le! Sa fim seriosi! Oricat spunem dupa o depresie sau o nereusita in "Za Love Field" ca nu se merita sa punem suflet si ca nimeni nu merita draogste, natura celor norocosi de a avea un suflet este sa pastreze speranta ca exista cineva acolo pentru ei. Iar daca ai suficienta rabdare si nu-ti pierzi entuziasmul, persoana potrivita va veni cand nici nu te-astepti. Se-ntampla intamplarea miraculoasa (fluturasii din stomac, dragul de viata, dorul de duca, etc.).

8. Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa iti spun ... ce vei deveni! Fie ca iti gasesti prieteni, iubit/iubita, un anturaj sau imprejurari care-ti necesita prezenta, ai grija ce-ai putea deveni prin compania acelor persoane. Nu neaparat sa-ti pese de ceea ce comenteaza cei din jur despre tine, ci cat de bine te simti tu in pielea ta in momentele in care esti cu respectivele persoane. Faptele tale sunt oglinda sufletului tau, iar cei din jur oglinda viitorului TU. Daca habar nu ai despre ce vorbesc aici, nu te mai obosi sa citesti ultimul punct ...

9. Razbunarea e arma ... celui care n-are ce face cu energia lui. Ti se intampla un rau in viata din cauza cuiva ignorant, se poarta cineva urat cu tine si sti sigur ca nu meriti asta ... diverse evenimente neplacute din cauza rautatii unora. Ridica-te, treci pe recuperare intensiva cu sfaturile de mai sus, intinde-te pe spate si las-o pe Doamna Roata Sortii sa-si faca treaba. Nu te "murdari" tu cu fapte si vorbe care poate le critici la altii. Ai sa vezi ca vei privi cu capul de sus si cu constiinta impacata cum raul facut tie s-a intors celor care ti-au facut tie rau.

Astea fiind spuse, in afara de sintagma "Sper sa prinda vorbele mele de bine cuiva!" nu am ce sa mai zic.
Pentru mine ... din inima:

"How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot.
Eternal sunshine of the spotless mind!
Each pray'r accepted, and each wish resign'd"

Alexander Pope - "Eloisa to Abelard"