Care-i faza...?!

Stau si ma gandesc de ceva timp la cat de speriati sunt tinerii cand aud de casatorie. Si nu numai tinerii, ci si cei casatoriti de ceva vreme cand vad ca un cuplu urmeaza sa se casatoreasca, dand replici de genul: "Vai, ce o sa regrete PROSTIA asta!", "Se grabesc, e prea devreme!"(nu conteaza ca au 30 si respectiv 35 de ani, ei tot se grabesc). Si daca o fac, ce?! Pana la urma e decizia fiecaruia ce face. E adevarat si partea in care multi se grabesc ca fraierii, iau decizii pripite si se trezesc ca divorteaza dupa cateva luni, urmand sa traiasca o vreme buna cu un gust amar pe buze. Dar totusi, multi tineri cand se casatoresc reusesc sa se inteleaga, sa se completeze si sa cladeasca un viitor bun impreuna. Din moment ce nu sunt piedici fie financiare, fie de mentalitate, fie grija timpului care trebuie alocat unei casnicii, nu vad motiv pentru care nu ti-ai uni viata cu a persoanei iubite. Bine, toate astea sunt valabile numai in conditiile in care cei doi in cauza se pot numi oameni normali (abili mintal), nu cine stie ce personaje cu minte de "Leana lu' Costel" sau "Jose Armando".

De foarte multe ori, printre cunostintele mele s-au numarat unii / unele care m-au intrebat daca doresc sau urmeaza sa ma casatoresc cu persoana cu care eram. Desi mintea mea de atunci era cu totul alta fata de cea de acum, sufletul meu se gandea la lucruri frumoase, nu la rateuri sau esecuri. Prin urmare, raspundeam ca ar fi frumos intr-o zi (nu stiu daca imediata sau indepartata) sa ma casatoresc cu persoana. Imediat, din zambetul cel sec care era pe fata persoanei care imi punea intrebarea, urma expresia "sticla sparta" in priviri. Astfel, ajunsesem dupa cativa ani de intrebari de genul asta sa raspund din reflex "Nici nu m-am gandit, nici nu vreau sa ma gandesc"...

Acum, in prezent, sunt intr-o relatie stabila, frumoasa si calduroasa. Nu ma plang de nimic pe plan sentimental. Firesc, din nou vine intrebarea faimoasa din toate partile: "Si... Ce-ai de gand sa faci, hmmm? Te casatoresti?". Moment in care realizez ca toti asteapta raspunsul afirmativ ca sa ma atace sau sa inceapa cu sfaturile inutile despre faptul ca ma grabesc in decizii. Raspund "Probabil da, probabil nu. Depinde cum decurg lucrurile" si inchei cu un zambet secretos. Cel mai bine sa raspunzi la o intrebare ca asta este neraspunzand defapt. Sa lasi loc numai la o interpretare nesigura, asa evit polologhia ce urmeaza si reusesc sa imi fac nevazute gandurile placute care imi trec prin cap la eventuala "casnicie".

La cei 20 de ani ai mei, am ajuns la concluzia ca e frumos sa visezi la o viata in doi. De ce n-as face-o? Am vazut si cupluri fericite, si dezastruoase, si amarate, si de toate. Dar de ce sa le las uratul sa-mi intre in cap? Oricum, nu sunt vreo disperata careia ii e frica ca ramane nemaritata. Doamne fereste! Tin la "libertatea" mea, la copilarerile mele de pustoaica (femeie in devenire), lucruri care mi le-as permite mai putin daca m-as casatori. Plus de asta nimeni nu m-a cerut de nevasta pana acuma (la sensul serios, nu sub forma de gluma infantila). Astept intrebarea intr-un viitor apropiat, intr-unul indepartat, mereu si niciodata. Dar cu ganduri frumoase in minte!

Alta problema: baietilor le este prea teama de "catusa" denumita si verigheta, le e frica mai ceva ca de moarte, de zici ca le ia cineva viata, nu ca ar porni pe un nou inceput, unul bun. Dragi masculi, fiti linistiti ca o femeie tine de doua ori mai mult la libertatea ei decat voi. Fiti siguri de asta! Dar nu o arata precum o aratati voi si renunta la ea de dragul vostru. Nu iau apararea "sexului slab", chiar nu sunt genul, dar aici e o mare exagerare din partea barbatilor. Pana la urma voi puneti intrebarea si tot voi fugiti de ea, de parca dupa ce a raspuns cu DA v-ati dat seama in ce va bagati.

Femeile din viatza mea

De-a lungul timpului am cunoscut o gramada de personalitati, moduri de a gandi, de a critica, de a aprecia, etc. Ca orice femeie in devenire am incercat sa iau ce am considerat eu ca este mai bun si mai util pentru mine si sa integrez in felul meu propriu de a fi. Drept urmare, am ajuns sa fiu tipul de fata care uraste prostia (inclusiv a mea, in unele cazuri), telenovelele, fumurile, minciuna (asta si pentru ca, practicand-o la un moment dat, am ajuns la concluzia ca mai mult ma complicam), sictirul de zi cu zi, femeile proaste care dau sfaturi la femei si mai proaste, spiritul de turma, manelele cu tot cu cei care le canta si trezitul de dimineata. De apreciat, sa spun ca apreciez sinceritatea, inteligenta, curajul si privirile calde care le vezi din ce in ce mai rar.

Sunt unele persoane care m-au marcat si mi-au aratat in cel mai simplu mod posibil (adica cel practic) cum e cel mai bine sa te comporti si sa gandesti in ziua de azi.
In ordinea cronologica, prezint:

1. Mama - ca orice fata mi-am inceput viata cu modelul oferit de mama mea. E o persoana puternica, tupeista pot spune. Am apreciat mereu la ea puterea de a iesi din orice situatie si calmul cu care priveste unele "belele". Cu ce ma laud ca am preluat de la ea este gatitul. Nicaieri nu am mancat mai bine ca "la mama acasa", ea avand un mare talent culinar. E o persoana cu care poti purta orice discutie, care stie sa te indrume mereu catre ceva bun, care chiar daca are probleme si nemultumiri, totusi, merge mai departe cu capul sus. A avut grija de mine, bine, atat cat a putut pentru ca incapatanarea mea nu are margini, mi-a oferit mereu ce a putut ea mai bun si a facut-o din toata inima. Respect! ... cu gingasie.

2. Ada - prima mea prietena buna am capatat-o in liceu. Andreea, alias Ada. M-am imprietenit cu ea dupa ce ne injuram pe holurile scolii din motive aberante, dar am ajuns la inceputul clasei a 10-a sa vedem ca totusi ne sta mai bine prietene. Cu ce m-a ajutat ea? Pai, de inceput, am vazut la ea cum sa NU fi in unele cazuri: parsiva, snoaba, cu minciuna taras, aroganta, mergand din exces in exces si prea libertina (aici, fiecare intelege ce vrea). Facand putin abstractie de aceste "calitati", are si partile ei faine: optimismul ei e de invidiat, are un simt al umorului dezvoltat si, incredibil, e desteapta. O duce creierul mult, adevarat, si la prostii, dar si la lucruri cu adevarat interesante, in afara de cum sa iti faci unghiutele si parul pentru intalnirea de diseara. E de apreciat in ziua de azi acest lucru la o fata. Respect!

3. Fetele - sunt doua la numar, sunt "sefele" mele, pe amandoua le cheama Oana si sunt genul de persoane care sunt trecute prin viata, puternice si ambitioase. M-au ajutat foarte mult, si material si sentimental, m-au invatat cum sa nu ma calce altii in picioare, cum sa fiu delicata, feminina si a dracului in acelasi timp, sa fiu ambitioasa si sa realizez ce e cu adevarat bine pentru mine. De cand m-am angajat, nu pot sa spun ca a fost mereu totul roz intre mine si ele, poate e si vorba de diferenta de varsta, am avut urcusuri si coborasuri, dar mi-au luat partea si m-au sustinut cand am avut mai mare nevoie, au avut grija de mine cu sfaturi care recunosc ca nu le luam mereu in considerare. Dar, pe scurt, sunt cam singurele care ma pot convinge in incapatanarea mea sa fac sau sa nu fac un lucru. Respect!

4. Bad Pitzi - am aflat de aceasta lady pe internet. Ma plictiseam la munca intr-o zi si un coleg mi-a dat un link catre un site cu poze penibile: pitzipoanca.org. La prima impresie am spus ca e ceva banal. Mare lucru, o colectie de poze cu fufe tembele. Dar pe urma am inceput sa citesc parerile ei, descrierile unor lucruri triste dar adevarate referitor la cat de oarba e lumea, precum si comment-urile hilare postate de Pitzi la pozele pitzipoancelor. Asa am descoperit fie o pustoaica frustrata dar care adevar graieste referitor la tot bullshit-ul de pe Hi5, ori o femeie prea satula de ceea ce e in Rumeinia si care incearca sa expuna penibilul din femeile romance. De apreciat inteligenta (in glume, in adevar, in vorbe), umorul sarcastic si sadic cateodata, neinteresul in a fi injurata si criticata de pitzipoancele in culpa, dar si prezenta de spirit originala in aceasta mirifica societate contemporana (care este, scuzati limbajul, de cacat si pierduta). Respect!


Si acum sa trecem la limbajul mai putin literar. Sincer, e urat sa vezi cum sunt femeile in Romania, si nu numai. Sunt penibile si nu se vad, crezand ca sunt interesante daca poarta 5 kg de sclipici si paiete pe ele, sub marca Prada, si se spoiesc pe fata cu cat machiaj incape. E greu sa realizeze ca totusi conteaza sa ai si ceva sub casca aia tapata si fixativata. Nu ma laud ca sunt eu vreo desteptaciune, dar barem ma simt deasupra multor "dichisaretze" pentru ca observ penibilul din ele si faptul ca in afara de plimbari/cumparaturi prin Mall si nopti pierdute in Bamboo nu stiu. Femeilor din viata mea, va multumesc ca m-ati ajutat, ati avut grija de mine si m-ati inspirat. Pitzipoancelor penibile si inconstiente (incluzand cocalarii care ii tineti de brat), va multumesc ca existati si suferiti pentru a arata altora ce inseamna practic replica "Asa Nu!".

Black Nights

Ti s-a mai intamplat sa stai treaz noaptea fara nici un motiv serios? In ultima vreme mie mi se intampla mult prea des... ascult aceeasi melodie pusa pe repeat, ma gandesc la vrute si nevrute, la trecut, prezent si viitor. Prea multe pe capul meu la ora actuala. Dar insomnia asta are si beneficiile ei. Ma relaxeaza, imi ofera siguranta ca pot trece peste orice, ca nimeni nu imi poate lua visele si ideile
vreodata ... si ca multi ar vrea sa traiasca ce simt eu in momentele mele de "pierzanie" prin propriul cap. Asa am ajuns la multe concluzii utile pentru mine si am invatat:

1. Sa nu te poticnesti niciodata in nimic. Timpul este pretios si nu merita irosit pe lucruri care nu se merita. E greu sa renunti la lucruri dragi, la clipe frumoase, dar fa-o daca te simti stingherit, pentru ca ele nu iti ofera nimic, decat un trecut dragut, in loc sa iti asigure un viitor linistit si sigur.

2. Investeste mai intai in tine si apoi in altii. Aici ma refer la persoane care detin acel lucru numit "suflet". Ce rost are sa ii pui pe ceilalti pe picioare cu neajunsul tau, cand ai putea face o traba mult mai bine dupa ce esti tu in regula. Cred ca aici imi da multa lume dreptate. Respecta-te pe tine si asa te vor respecta si altii.

3. Dariueste si vei dobandi. Iar ma adresez persoanelor care nu sunt "chitre". Undeva sus acolo se aduna faptele si se pun in balans. Ai prefera sa pleci de pe acest Pamanat si sa lasi ceva constructiv in urma ta sau poate doar ca numarul persoanelor care iti doreau "excursia" si-au manifestat prea mult dorinta? Tu alegi...

4. Nu se merita sa plangi pentru cineva, iar cine merita nu te va face niciodata. Aici e mult de filosofat. Sa zic ca ma bazez mai mult pe propria experienta (neplacuta, de fel) de pana curand. Nu cred ca are logica sa iubesti un lucru, o persoana, o stare daca iti face vizibil rau.

5. Wake up and face them! Cand ti se intampla sa fi incoltit de neplaceri, persoane meschine, datorii, obligatii, incearca sa faci o selectie, care ajunge sa-ti fie in favor la final si care iti va aduce "faimosul" nimic. Iar daca este cazul, foloseste-te si de putina arta de manipulare (in masura bunului simt) pentru asa-zisele evadari din rutina si aglomeratia zilnica.

6. Fi bucuros si bucura-te de fiecare lucru bun din viata ta, inclusiv de tine. Daca ai sta sa te gandesti ca totusi detii ceva, ai realizat fie lucruri mici, fie mari dar utile, ai crescut "sub ochii tai" si faci pasi mici dar buni, o sa te apreciezi altfel si implicit n-o sa mai vezi lumea asa neagra. Sa sti ca daca deschizi ochii vei putea vedea si lucrurile bune care sunt pe langa tine.

7. Fara dragoste ... nu se poate, domn'le! Sa fim seriosi! Oricat spunem dupa o depresie sau o nereusita in "Za Love Field" ca nu se merita sa punem suflet si ca nimeni nu merita draogste, natura celor norocosi de a avea un suflet este sa pastreze speranta ca exista cineva acolo pentru ei. Iar daca ai suficienta rabdare si nu-ti pierzi entuziasmul, persoana potrivita va veni cand nici nu te-astepti. Se-ntampla intamplarea miraculoasa (fluturasii din stomac, dragul de viata, dorul de duca, etc.).

8. Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa iti spun ... ce vei deveni! Fie ca iti gasesti prieteni, iubit/iubita, un anturaj sau imprejurari care-ti necesita prezenta, ai grija ce-ai putea deveni prin compania acelor persoane. Nu neaparat sa-ti pese de ceea ce comenteaza cei din jur despre tine, ci cat de bine te simti tu in pielea ta in momentele in care esti cu respectivele persoane. Faptele tale sunt oglinda sufletului tau, iar cei din jur oglinda viitorului TU. Daca habar nu ai despre ce vorbesc aici, nu te mai obosi sa citesti ultimul punct ...

9. Razbunarea e arma ... celui care n-are ce face cu energia lui. Ti se intampla un rau in viata din cauza cuiva ignorant, se poarta cineva urat cu tine si sti sigur ca nu meriti asta ... diverse evenimente neplacute din cauza rautatii unora. Ridica-te, treci pe recuperare intensiva cu sfaturile de mai sus, intinde-te pe spate si las-o pe Doamna Roata Sortii sa-si faca treaba. Nu te "murdari" tu cu fapte si vorbe care poate le critici la altii. Ai sa vezi ca vei privi cu capul de sus si cu constiinta impacata cum raul facut tie s-a intors celor care ti-au facut tie rau.

Astea fiind spuse, in afara de sintagma "Sper sa prinda vorbele mele de bine cuiva!" nu am ce sa mai zic.
Pentru mine ... din inima:

"How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot.
Eternal sunshine of the spotless mind!
Each pray'r accepted, and each wish resign'd"

Alexander Pope - "Eloisa to Abelard"