Seara, cand se face liniste in jurul meu, adesea aud aceesi intrebare roind in mintea mea: ce caut eu pe acest Pamant? Dupa care se desprin si alte intrebari: ce vreau eu si ce vor altii de la mine? Sunt aici sa iubesc, sa daruiesc ceva anume sau sa iau si sa provoc disconfort? Sunt aici sa devin o persoana cunoscuta si de succes sau un nimeni de la coltul strazii? Sunt aici sa fac pace mondiala sau sa provoc al treilea Razboi Mondial? Sunt intrebari care nu contenesc sa ma apese si incerc pe zi ce trece sa aflu macar o parte din raspunsurile lor.
Conform a ceea ce am invatat: Dumnezeu m-a facut pe acest Pamant, el mi-a dat viata prin parintii mei, el m-a ajutat sa cresc si mi-a dat putere prin cei din jurul meu cand am avut mai mare nevoie. Dumnezeu mi-a dat vedere, sa pot distinge forme si culori, dar si sa vad insemnatatea acestora, prin transpunerea in ganduri. Dumnezeu mi-a dat auz, sa pot asculta ce se spune in jurul meu, dar si gandurile care rasuna in mintea celorlalti. Dumnezeu mi-a dat miros, sa simt aroma unei flori, dar si sa simt izul raului. Dumnezeu mi-a dat maini si picioare, sa ma pot deplasa si sa ma pot descurca in treburi, dar si sa-i ajut pe ceilalti la nevoie. Dumnezeu mi-a dat minte, sa pot elabora idei, dar si pentru a avea ratiune si constiinta. Dumnezeu mi-a dat inima, sa pot avea energie si vitalitate, dar si pentru a ierta si a darui. Dumnezeu mi-a dat suflet pentru a iubi si a visa, dar si pentru a putea simti si intui sentimente.
Conform mintii mele: Eu sunt alcatuita din fizic si spiritual, din real si vis, din efemer si eternitate. Din pacate, nu sunt in stare sa apreciez mai des aceste lucruri unice. Sunt sanatoasa, dar nu stiu sa multumesc pentru asta. Sunt desteapta, dar nu stiu catre ce sa-mi indrept inteligenta. Sunt frumoasa, dar nu stiu sa apreciez darul acesta. Sunt originala si totusi copiez pe altii. Sunt fericita in esenta si am ce altii si-ar dori extrem de mult, dar totusi sunt nemultumita de conditia mea. Iar la sfarsitul zilei, tot eu ma intreb de ce nu mi-au iesit "afacerile". Nu suport cand simt ca cineva e mai bun ca mine pe diverse capitole, si totusi ma bucur pentru acea persoana. Sunt cuminte si linistita, si totusi mintea mea doreste aventura si nebunie. Urechile mele aud tot felul de lucruri, numai ca ceva defect din mine retine numai partile rele. Probabil din cauza influentei mentalitatii comune a mediului in care traiesc, in care toti sunt pesimisti si mereu au neajunsuri. Ma intreb in sinea mea de ce fac oamenii lucruri bolnave si rele, cand ar trebui de fapt sa imi corectez "uratul" din mine. Nu inteleg de ce unele persoane doresc sa traiasca precum in salbaticie, fara reguli, fara morala si integritate, fie acestea si partial existente, apoi ma uit la mine si ma vad pe zi ce trece ca manifest porniri asemanatoare, pe deasupra mai sunt si curioasa de evenimente petrecute in maniera asta. Incerc sa ma feresc de oameni care au mintea si gandurile murdare, si totusi ma complac in compromisuri cu aceste persoane si uit incet, incet de ce ma feream initial.
Cateodata vreau sa evadez, sa plec, sa nu ma mai gandesc la nimeni si nimic. Sa fiu eu cu mine, sa imi aud doar cuvintele proprii in minte, dar pe urma imi dau seama ca pana nu ma impac eu cu mine, nu voi reusi niciodata sa imi gasesc linistea si calea de urmat. Nu regret nimic din viata mea, chiar daca am suferit mult la un moment dat sau chiar daca am facut pe altii sa sufere. Fiecare cand sufera se intelepteste. Aud foarte des cum ca unele persoane se plang ca nu stiu cum sa reactioneze sau sa se comporte cand sunt pusi in fata greului. Cea mai buna practica pentru fiecare persoana pentru a dobandi experienta vietii este de a-si trai propria viata, cu bune si cu rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu